de ce tot timpul intelegem pe altii si pe noi niciodata?oare e un simplu paradox sau uneori nu vrem sa vedem realitatea ne ascundem in umbra si nu vrem sa ai iesim de teama adevarului care ne macina zi de zi...e greu de inteles de ce in viata unele lucruri nu le vedem sau mai bine spus nu vrem sa le vedem de care ne ascundem cu vointa arzatoare de a scapa dar de fapt pana nu infrunti acel ceva nu o sa reusesti sa scapi de teama trecutului care iti va umbri viitorul...

viata asta e ca un ceas cand nu mai ticaie stii k trebuie sa-l rotesti din nou.suntem toti egali in lume nu conteaza varsta,sexul,cetatenia,culoarea pielii etc toti suntem egali de aceea oamenii se iubesc indiferent de diferentele care ii separa.dragostea pur si simplu nu te iarta cand incepi sa iubesti nu mai stii ce e zi , noapte dak mai esti tu sau te-ai transformat intr-un mare zeu al dragostei dar dupa ce trece mirajul ei ajungi la concluzia k era foarte bine sa fi in al9lea cer si iti mai doresti.cred ca asta e explicatia pentru care oamenii se iubesc , se despart pentru a fi tot timpul in fiorii dragostei.oare de ce nu se pot pastra toata viata?un al paradox al vietii ....